„La mine sarbatori nu vin”
Soptea-un sarac îmbatrânit
„Nici sfinti de pe pereti nu tin
Cu cel ce sorta l-a lovit „ !
Pe cer parea ca-o stea asculta
Pe-o strachina, jumari si pâine
Se-aud cântari de slava multa
La usa tremura un câine...
Pe mese-ntinse bunatati
Mesenii se întrec în cântec
Doar la sarac, jumari bucati
S-or strecura ignind în pântec
Cântarile vobesc de-un Prunc
Nascut în ieslea boilor
Iar cel sarac, pasind nauc
Îsi sterse coltul ochilor...
Asteapta oaspeti toti crestinii
Colindatori la case mari
Din cer, candelele luminii
Arunca straluciri mai tari
La cel sarac nu sunt lumini
Doar într-un colt o lumânare
Nu vin copii, nu trec vecini
Numai un câine vrea mâncare
Batrânul ia un colt de pâine
Copii colinda fericiti
Într-un colind ne spun ca mâine
Vom fi cu totii mântuiti...
Pasind usor deschise usa
Potaia intra tremurând
În soba scânteie cenusa
Iar cel sarac îsi spuse-n gând :
„Craciunul nu-i pentru saraci
Tu Doamne, asta stii prea bine
E Ziua Ta, dar iarasi taci
Macar îmi spui ? Ce-ai vrut cu mine ?„...
**Sandu Catinean din Bontida**
Sunt atat de multi batrani uitati de familii si de tara lor, incat nu am nimic de spun. Intr-o tara plina de preoti farisei si politicieni fatarnici, omul de rand e lasat in voia sortii.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu